joi, 22 iulie 2010

luni, 5 iulie 2010

Punct si...de la capat



Cum ar veni, am spune mai nou ca lumea e cu susul in jos dar, si cu josul in sus tot cam aia e. Ce sa mai vorbim de argumentele politice care mustesc pe toate drumurile in asa masura incat o iei pe partea opusa de strada, daca mai ai pe unde sa te strecori, atunci cand "latura" ta auditiva o ia razna; sa o inchizi cu robinetul...nu prea se poate.
Tara se vinde iar noi privim. De fapt ce am putea face? Problema e mai grosolana inca de la sursa nu la suprafata. Suntem cam obisnuiti sa aruncam gunoiul sub pres - nasol rau asa, cu gandul ca vine altul sa ne faca ordine in propria casa...TEAPA, nu vine nimeni, ba dimpotriva, ne afundam, "mustim" si noi pe alte parti.
Maestrul Crisbasan spunea intr-un rand ca nu mai există polemici constructive, ci doar de scandaluri; nu se mai fac compromisuri pozitive, există doar "tăierea nodului gordian". Comunitățile civice sunt înlocuite de grupuri de individualități izolate. Singura interacțiune cu celălalt este să-i respecți gardul, spațiul vital, indiferența și lipsa de comunicare. Ești Ok dacă-l lași în pace, este tot ce ți se cere să respecți. Crud acest mare adevar. Cam asta e realitatea. Si parca asteptam ceva..da...din stadiul de "creatie" am ajuns "in asteptare" pana ajungem sa stagnam.
Ce-ar fi daca ne-am mustra singuri pornirile astea de "taiere a nodului gordian", si daca nu ne-am respecta intr-atat de mult gardul in urma caruia nu conteaza viata celuilalt dincolo de "granita" personala? Insa trebuie sa si realizam aceste aspecte, deloc neglijabile. Ar fi o treaba, nu credeti?

vineri, 25 iunie 2010

Vând țară avariată





Stare tehnică:
Are probleme cu alimentarea, o mică defecţiune la mecanismul de direcţie, că nu ţine linia dreaptă, şi merge cam înfrânată. Cutia de viteze e blocată în marşarier. Este înmatriculată în Europa, cu numere provizorii, se mai poate circula cu ea maxim o lună.

Istoric:
Este fabricată acum 2000 de ani, sub licenţă romană. A fost avariată în repetate rânduri. Prima dată a fost condusă de nişte ciobani, dar au mai călărit-o şi alţii. A fost reparată numai cu piese second hand, aduse de pe la turci. O perioadă a fost condusă bine de nişte nemţi, Carol I şi Ferdinand, dar apoi a încăput iarăşi pe mâna unor idioţi care au băgat-o prin toate gropile.
Exteriorul a fost vopsit în 1989, dar interiorul este încă plin de rugină. A mai avut câteva reparaţii capitale, în 1600, 1859 şi 1918, dar a mai şi pierdut o parte din piese.

Combinaţii:
Predau leasingul, mai sunt de plată la ea câteva zeci de rate FMI. Accept şi variante de schimb cu o ţară similară din Africa , oricât de mică ar fi dar să funcţioneze.

De ce o vând:
Sincer să fiu, o vând că m-a lăsat în drum şi nu mă pricep la ea. Plus că îmi consumă cam mult, şi ca s-o repar mă costă cât nu face. Oricum, eu n-am permis de conducere pentru categoria asta de ţară, aşa că să o conducă cine s-o pricepe. Dacă nu o vrea nimeni, o dezmembrez şi o vând pe bucăţi. E păcat de ea, vă spun. Sper să o ia cineva care ştie să o aprecieze.

duminică, 13 iunie 2010

Salonul de Fotografie - The Ark

Intre 11 si 13 iunie a avut loc expozitia de fotografie, organizata de fotograful Serban Mestecaneanu la The Ark - un atelier amenajat cu stil unde cursurile de fotografie, sedintele foto de studio, expozitiile de fotografie pentru nevazatori si nu numai au fost nucleele acestui eveniment.
Sambata, dis de dimineata mi-am facut aparitia, si m-am bucurat de ceva liniste, pentru ca ulterior grupuri mari de oameni incepeau sa isi faca aparitia in salon, la fel ca si mine.










Atractia evenimentului in ziua de 12 iunie - sambata a fost un inger de copil... Bucuria organizatorului



marți, 25 mai 2010

Dragi concetateni!
Voi face o mica mare pauza privind postarile pe acest blog, asta insemnand cca 30 zile. Revin cu noutati imediat dupa and with another face for this blog (hope so).

See you soon!

joi, 6 mai 2010

miercuri, 5 mai 2010

duminică, 2 mai 2010

joi, 29 aprilie 2010

marți, 27 aprilie 2010

sâmbătă, 24 aprilie 2010

vineri, 23 aprilie 2010

duminică, 18 aprilie 2010

sâmbătă, 17 aprilie 2010

miercuri, 14 aprilie 2010

"Printipuri" morale inalte

Oameni buni, traim intr-o lume ordonata, curata, ingrijita si care se preocupa indelung de mediul in care se desfasoara, ce mai, eco! O societate cu "printipuri" morale bune, ziditoare unde numai in "lumea buna" occidentala le mai gasesti.
Puteti sa incercati sa ghiciti pana maine, nu va veti putea inchipui ce lucru minunat a dat peste mine astazi.
Aceasta dimineata, destul de calda si de agitata pentru mine, in care am muncit din greu sa imi organizez mormanele de hartii in care ma ingrop zi de zi si care s-a prelungit pana in mijlocul amiezii, s-a finalizat cu transportarea vesela a colectei mele de maculatura catre punctul final al deseurilor din fata institutiei in care imi desfasor activitatea. Numai bine ca ma trezesc urmarita de o prezenta feminina, care probabil locuia in apropiere, facandu-mi observatie intr-un mod destul de imperativ, spunandu-mi ca "hartia nu se colecteaza aici; trebuie sa respectam niste reguli, nu-i asa?", chiar daca respectiva pubela dedicata deseurilor de maculatura lipsea cu desavarsire la momentul acela (si acum cred ca lipseste) acolo fiind doar cele dedicate altor tipuri (plastic, sticla...cte)- care ieseau sigur din discutie, si bineinteles nicio solutie nu exista. Cei de la salubrizare care colecteaza, cu siguranta nu fac aceasta fina distinctie materiala si chiar morala pana la urma a selectarii deseurilor. Dupa putin timp pierdut cu explicatiile etice pe care m-am straduit sa le initiez, si care s-au dovedit imediat absolut inutile, m-am lasat pagubasa si m-am intors in sediu cu minunata mea colecta. Respectiva doamna a afisat o retragere de la "locul faptei" asa incat am avut timp sa plec..doar trei pasi, cand intorc capul, si ce sa vaza ochiu' meu? Distinsa doamna era pe urmele mele!...si asta insa doar pana la intrarea principala, pierzandu-mi urma imediat intrand in "the dark side".
Ecologistii sunt printre noi si ne pun la zidul moral al ingrijirii societatii, al moralei inexistente fata de oricare din partile manifestante pana la urma! Atentie la orice miscare pe care o faceti, in principal gresita, asta daca optati sa o faceti pana la urma!
Suntem urmariti, sunt cu ochii pe noi! Oriunde ne-am duce si orice am face nu scapam fara sa fim scanati vizual din toate cotloanele societatii..O sotietate fara printipuri care va sa zica ca nu le are...

marți, 13 aprilie 2010

In afara tiparelor umane









Ieri dimineata, incercand sa caut printre buchii electronice, am dat pe unul din programele astea de socializare on-line de o prietena pe care nu am mai vazut-o de un car de vreme. Nu pot sa imi dau seama care au fost motivele in virtutea carora a actionat atunci cand m-a abordat cu urarile primavaratice...
La momentul acela panzele mele erau deja la pamant asa ca nu prea puteam face fata unui discurs prea..amical sa ii spun. Insa blandetea ei trecuse rapid de barierele mele concretizate intr-o demoralizare absoluta...Ma fastaceam adesea in discutiile pe care, de cele mai multe ori daca nu de fiecare data, ea le deschidea.
Preocuparea si insistenta ei neincetata si enervant de rabdatoare si de calda de a ma scoate din prabusirile mele ma dezechilibrau. De ce sa o preocupe atat? Raspunsul mi-a venit imediat: Pur si simplu e altfel, as indrazni sa spun ca ar fi din alta plamada.
Si eu care avem tendinta sa etichetez uneori oamenii in minutele imediate dupa ce ii intalneam, concluzii care depindeau cateodata si de starile mele. Asa se intampla...gasesti cate unul care iti rastoarna cochilia si iti arata ce intuneric e la tine acolo si ce lumina e afara, ce de flori si cat de cald e la soare...
Plecaciune si stima pentru astfel de oameni prea buni pentru lumea in care s-au nascut, prea destupati la minte si la inima pentru circuitele sociale in care ne desfasuram...

joi, 8 aprilie 2010

Si totusi...Dumnezeu exista!

<

<

Sa va explic care e de fapt conflictul intre stiinta si religie…

Esti crestin, nu-i asa, fiule?

Da, dle, spune studentul

Deci crezi in Dumnezeu?

Cu siguranta!

Dumnezeu e bun?

Desigur, Dumnezeu e bun.

E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

Da

Tu esti bun sau rau?

Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

Da, dle. As incerca.

Deci esti bun.

N-as spune asta.

Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

Pai., da, spune studentul

Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

De unde vine Satana?

Studentul ezita. De la Dumnezeu.

Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

Da, dle.

Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat. Da

Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Christos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

Nu, dle. Nu L-am vazut.

Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?

Nu, dle, nu l-am auzit.

L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

Nu, dle, ma tem ca nu.

Si totusi crezi in el?

Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

Dle profesor, exista caldura?

Da

Si exista frig?

Da, fiule, exista si frig.

Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice. ‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade F sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite? Poti explica in ce fel?

Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu..

Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat… >>


Cateodata mai trebuie sa luam aminte...

miercuri, 31 martie 2010